Problema scăderii randamentului
Condiţiile optime de funcţionare ale turnurilor, cu suprafaţa de umplere curata, cu fluxuri de aer şi apă perfect distribuite şi un randament optim, se întrunesc destul de rar, chiar şi în cazurile în care tratarea apei este garantată în continuu şi în condiţii adecvate. Aerul însa nu se pretează la condiţionari uşoare şi introduce continuu în circuit impurităţi compuse din pulberi, particule de nisip sau alte elemente solide din atmosferă. Sărurile care se precipită şi/sau impuritaţile aduse de aer se depozitează în principal pe suprafaţa de schimb şi pe duze.
Suprafaţa de umplere murdară, chiar dacă nu este înca obturată, îşi modifică propriile caracteristici şi rezistenţa la trecerea fluxurilor, determinând trasee preferenţiale (ale aerului şi apei), care aproape niciodată nu coincid între ele, făcând aproape aleatoriu contactul între fluide, rezultând un imperfect schimb de căldură.
Chiar şi duzele, atunci când sunt prezente, sunt supuse murdăririi, ceea ce are drept consecinţă variaţii în distribuirea apei. Astfel si acestea contribuie la fenomenul descris mai sus; în plus, din cauza presiunii puternice pe care apa o exercită in puţine puncte ale suprafeţei de schimb se înregistrează o destrămare a parţilor mai puţin rezistente din punct de vedere mecanic, care deseori sunt cauza obturării altor elemente ale instalaţiei.
Ciclul randamentului se poate rezuma în 3 faze:
- Randament de 100%: suprafaţă de umplere nouă;
- Randament acceptabil: satisface într-o manieră suficientă exigenţele de utilizare;
- Randament neadecvat: se întâlneşte mai ales în lunile de vară, din cauza temperaturilor mai ridicate.
Această fază, deseori neglijată, este inevitabil urmată de continuua reducere a randamentului care se accentuează cu trecerea timpului.
Ultimele două faze implică frecvent probleme de producţie într-o prima faza, iar în cazul unor opriri intempestive, intervenţii costisitoare.